Antiexemplu

De cele mai multe ori, atunci când vorbim despre succes, alegem exemplele pozitive.

Oamenii care au reușit, cei care au muncit, cei care au construit ceva și care pot deveni o sursă de inspirație pentru ceilalți, însă mai rar vorbim despre traseele care au mers în direcția opusă.

Și acestea pot fi însă la fel de utile.

Uneori înțelegi mai bine ce ai de făcut atunci când vezi foarte clar ce nu trebuie să faci.

Nu pentru a judeca un om și nici pentru a te considera superior, ci pentru a observa cum niște alegeri aparent mici, repetate suficient de mult timp, pot schimba complet direcția unei vieți.

Povestea ce urmează să vi-o spun este despre doi colegi de clasă care au plecat aproximativ din același punct.

Au terminat liceul, facultatea, după care au intrat amândoi în lumea barului.

Nu aveau planuri foarte clare, strategii de carieră sau obiective stabilite pentru următorii ani.

Erau doar doi tineri care descoperiseră o meserie atractivă, dinamică și aparent simplă: intri în spatele barului, înveți câteva rețete, vorbești cu oamenii și, dacă te miști suficient de repede, la finalul lunii primești salariul.

Unul dintre ei a rămas în Brașov. Celălalt a plecat la București.

La prima vedere, avantajul era evident de partea celui ajuns în capitală. Bucureștiul avea mai multe baruri, mai multe evenimente, mai multe branduri, mai mulți profesioniști și, inevitabil, mai multe oportunități.

Puteai să lucrezi în locații importante, să cunoști oamenii potriviți și să ajungi mai repede în locurile în care se întâmplau lucrurile.

În Brașov, posibilitățile erau mai limitate. Industria era mai mică, accesul la informație era mai dificil, iar evenimentele dedicate barmanilor apăreau rar.

Pentru multe cursuri, prezentări sau competiții era nevoie de un drum până la București, de bani cheltuiți și de timp luat din zilele libere.

Pe hârtie, unul dintre cei doi pornise cu un avantaj considerabil, doar că oportunitățile nu au nicio valoare atunci când nu știi ce să faci cu ele.

Anii au trecut, iar barmanul din București a schimbat loc după loc. Uneori pleca pentru că nu se înțelegea cu managerul. Alteori, colegii erau problema.

În alte situații, conducerea nu îi recunoștea valoarea, ori regulile i se păreau absurde.

De fiecare dată exista o explicație și, aproape de fiecare dată, vina se afla în altă parte.

A lucrat în baruri diferite, a cunoscut oameni din industrie și a avut acces la oportunități pe care mulți barmani din orașele mai mici și le-ar fi dorit.

A ajuns inclusiv pe litoral, într-un mediu în care putea să lucreze mult, să câștige bine și să acumuleze într-un singur sezon cât alţii ar fi făcut în multe luni de trudă în barurile din provincie.

Nici acolo lucrurile nu au mers.

S-au repetat aceleași conflicte, aceleași nemulțumiri și aceleași plecări. Se schimbau barurile, colegii și managerii, dar problemele rămâneau aceleași.

Între timp, celălalt barman continua să lucreze în Brașov.

Nu avea în jurul lui toate oportunitățile pe care le oferea Bucureștiul, așa că a încercat să se folosească de cele pe care le avea.

A citit, a mers la cursuri, a participat la concursuri, a pus întrebări și a încercat să înțeleagă meseria dincolo de rețetele pe care trebuia să le prepare în fiecare seară.

Nu toate încercările au fost reușite. Nu toate competițiile au adus rezultate.

Nu fiecare loc de muncă a fost potrivit și nu fiecare decizie a fost corectă, dar direcția a rămas, în mare parte, aceeași: muncă, învățare și consecvență.

Într-o carieră, diferențele mari nu apar întotdeauna în urma unei singure decizii spectaculoase. De cele mai multe ori, ele se construiesc din alegeri mici, repetate ani la rând, zi de zi:

Să ajungi la timp sau să întârzii.

Să îți asumi o greșeală sau să cauți imediat un vinovat.

Să accepți că mai ai de învățat sau să consideri că toți ceilalți sunt împotriva ta.

Să păstrezi relații bune cu oamenii sau să pleci din fiecare loc lăsând în urmă conflicte.

Să folosești o oportunitate sau să o tratezi ca și cum ți s-ar cuveni.

În cazul celor doi barmani, alegerile pe care le-au făcut, le-a conturat cariera.

Unul a continuat să își construiască drumul în meserie. Celălalt a continuat să piardă locuri de muncă, relații și oportunități.

Problemele au devenit din ce în ce mai serioase, până când nu au mai fost doar profesionale.

În cele din urmă, după o serie de fapte care nu mai puteau fi explicate printr-un manager dificil, niște colegi răuvoitori sau un sistem “defect”, a ajuns la închisoare.

Este tentant să privim cele două trasee și să spunem că unul dintre ei a avut noroc, iar celălalt ghinion, dar ar fi o concluzie prea pripită.

Cel care a ajuns în București avusese, cel puțin la început, mai multe uși deschise. Problema nu a fost lipsa oportunităților, ci felul în care le-a tratat.

A confundat libertatea cu lipsa responsabilității, încrederea în sine cu imposibilitatea de a primi un sfat și fiecare nou început cu dreptul de a repeta aceleași greșeli.

Lumea barului poate părea uneori haotică. Programul este greu, nopțile sunt lungi, salariile nu sunt întotdeauna pe măsura efortului, iar unii manageri chiar sunt slabi.

Există locații toxice, colegi dificili și situații în care oamenii nu sunt tratați corect.

Dar atunci când același conflict apare în fiecare bar, cu fiecare echipă și cu fiecare angajator, este posibil ca problema să nu mai fie doar la ceilalți.

Meseria de barman oferă aproape toate instrumentele de care ai nevoie pentru a crește.

Îți oferă acces la oameni, informație, cursuri, competiții, evenimente, comunități și oportunități de a lucra oriunde în lume.

Te învață să comunici, să lucrezi sub presiune, să îți organizezi timpul, să îți controlezi reacțiile și să fii responsabil pentru rezultatul muncii tale.

Îți poate oferi bani, experiențe, prietenii, călătorii și o carieră adevărată, dar nu îți datorează nimic.

Poți să lucrezi în cel mai bun bar din oraș și să nu înveți nimic. Poți să fii înconjurat de profesioniști și să nu le pui niciodată o întrebare. Poți să primești zece oportunități și să le distrugi pe toate.

La fel de bine, poți să începi într-un oraș mai mic, într-un bar obișnuit, și să construiești de acolo.

Nu ai nevoie de un talent ieșit din comun.

Talentul ajută. Carisma ajută. Memoria bună, viteza și creativitatea ajută și ele, dar niciuna dintre acestea nu poate înlocui seriozitatea.

Nu poate înlocui disciplina de a veni la muncă atunci când nu ai chef, răbdarea de a repeta până când îți iese, maturitatea de a accepta că ai greșit și perseverența de a continua atunci când rezultatele nu apar imediat.

Doi barmani pot începe în același moment și pot avea, ani mai târziu, vieți complet diferite.

Nu neapărat pentru că unul a primit totul, iar celălalt nimic, ci pentru că unul a folosit ceea ce a primit, iar celălalt și-a bătut joc de fiecare șansă.

În meseria aceasta sunt multe drumuri, însă scurtătura pe care o caută atât de mulți nu există.

Există doar munca, făcută serios, constant și suficient de mult timp.

xoxo